În sfârșit, e gata! Oficial sa încheiat contractul cu clasa la care am ieșit în pierdere încă din primul minut, contract care îl puteam încheia în orice moment...dar nu a fost să fie. Am avut cea mai proastă experiență posibilă, bani furați, telefoane furate și nu în ultimul rând, vorbe rele. Pe lângă această experiență, am avut parte și de lucruri bune, dar desigur, puse în balanță ele nu ar conta. Azi, am să vă povestesc cum l-am cunoscut eu pe
Eddie și din ce moment am început să fim prieteni.
Totul a început în clasa a 9-a, dar pe atunci, nu ne știam între noi. Ba mai mult, de fiecare dată când vorbeam cu
Eddie parcă era mai mult o ceartă. Zilele trec, și trec....iar în ultima clipă, trăgeam amandoi să trecem la Matematică. Din toți cei care nu au avut media 5, doar eu cu
Eddie am mai rămas în școală. În clasă am început să vorbim despre corigență și despre părinți. Până la ora 4:30 am tot stat în liceu și am tot rugat-o pe Dna. profesoară să ne treacă, degeaba. Am rămas amandoi corigenți, iar în toamnă urma să aducem un caiet cu 300 de probleme rezolvate pentru a trece. Din acea zi de Vineri, eu cu
Eddie am devenit o echipă, ne-am băgat în proiecte împreună, orice defecțiune la PC era prin liceu, noi doi eram acolo, am făcut o echipă perfectă. În clasa a 10-a am intrat în concursul Antidrog, experiența lui în Design și cu imaginația mea a rezultat un loc I la secțiunea "Fotografie Digitală" și locul III la secțiunea "Pagină WEB".
Mirabela
Fiecare profesor a apelat la noi, chit că noi avem un "informatician" al școlii, am fost implicați în diferite proiecte și am ajutat profesori de fiecare dată când am fost solicitați, chit că a fost nevoie de a crea o diplomă sau de a depana un calculator.
Ne-am certat exagerat de mult, deseori pe seama unui joc sau pe seama unor subiecte. Mereu au existat subiecte unde eu eram contra și el pro (și invers). Nu am fost niciodată sprijiniți de diriginte, niciodată nu am fost lăudați sau vorbiți de bine de către dânsul, probabil de aceea am și lucrat din greu, pentru că ni se părea că eram...ignorați. Chit că anii de liceu s-au terminat, cu siguranță vom fi și pe viitor în aceleași proiecte și sper să lucrăm în același loc. Echipa perfectă a avut nevoie de 4 ani ca să ajungă în stadiul de azi, doar cu o privire știm ce gândește unul sau altul....uneori, rostim aceleași cuvinte în același timp (de foarte multe ori). Ciudat? Nu mi se pare nimic ciudat!
Te Iubesc!
Acum, când stau să mă gândesc că de la o corigență a pornit totul....vreau să îi mulțumesc Dnei pentru că ne-a lăsat cu media 4 la Matematică! :)
Sper ca din când în când, să ne facem timp să ardem o lulea în spate la finanțe cu o pungă de cipsuri și o doză de cola, și să discutăm despre ce este nou în lume! Să intrăm iar într-un magazin și dintr-o dată să ne apuce o criză de râs! :))
Persoanele care au rămas în suflețel după acești patru ani îi număr pe degetele de la mâini, dar știu că pe ei pot conta în orice moment și invers.
Vă mulțumesc pentru clipele petrecute, Eddie, Sava Rebeca, Mirabela Mihaela, Criss Crissu, Cristina Popescu!
Criss Crissu, o persoană foarte foarte calmă dar este o fată calculată și are cunoștințe în mai orice domeniu! Am cunoscut-o în autobuzul care ne ducea ușor (pe bune, foarte UȘOR) la Reșița. Este mereu veselă și zâmbitoare!
Cristina Popescu, parcă ar fi făcut școala militară la Pentagon! Foarte strictă și care organizează ORICE lucru până la cel mai mic detaliu! Este prima persoană din liceu pe care am văzut-o atunci când și-a impus regulile din prima secundă erau respectate. Veselă și zâmbitoare în fiecare zi!
Mirabela Mihaela...sunt "speechless". La banchet m-a rugat să o caracterizez, spre rușinea mea nu am avut multe de spus...dar acum. Foarte simpatică, vorbăreață, frumoasă, elegantă, simț al umorului dezvoltat, când vorbește, nu știu, este așa drăgălașă! Are principiile în viață bine definite, știe ce vrea de la viață! Nu acceptă orice băiat să îi vorbească iar dacă îi vorbește îl ignoră! Are și ea fixurile ei despre corp...eu i-am zis...nu sunt adevărate! :)
Sava Rebeca....când a avut zile mai grele, am fost acolo, ca să o ajut să treacă sau să uite puțin de momentele grele cu o glumiță! Ne-am mai certat...dar degeaba...am rămas prietenii pe viață! :) Odată și odată, am să o rog să râdă ! Îți luminează ziua...pur și simplu!
Vă mulțumesc pentru tot! ^.^ Ținem legătura orice ar fi!
Nu îi place să fie în centrul atenției, are puține momente de naivitate și uneori este copilăroasă. Problema e că eu sunt mai copilăros ca ea și ne "certăm" pe acest lucru. Tehnologia nu o cam "acceptă" în anturajul ei, adevărul este că nici eu nu am fost tot timpul interesat de tehnologie și de a învăța mereu ceva nou legat de PC,ș.a.m.d. Suntem cei mai buni prieteni, nu am să uit acea excursie niciodată. Un drum infernal de câteva ore până la Reșița ca să vedem o facultate. Afară era rece și ploua iar în autobuz caniculă. Excursia a fost...ceva ce am așteptat de mult și "regret" că nu a fost făcută cu mult timp în urmă. De fapt, eu nu știam că ea stă pe etaj cu mine, de 4 ani împărțim același coridor și...nimic. Mereu voi fi lângă ea și mereu o voi ajuta...pentru că este surioara mea.
BFF - Cristina