Azi discutăm despre "armageddonul" numit asumare. Am observat că lumea dorește din ce în ce mai mult să fie puțin peste prieteni sau cunoștințe, nu îmi dau seama de ce, mi se pare totuși patetic dar..asta e mentalitatea. Cu toate astea, nu își asumă absolut nimic și doresc cumva să îți fie superiori chiar dacă greșesc, să vă dau și un mic exemplu. Ne-am adunat cu toții în generala 8 să facem un mic fotbal, am împărțit echipele, am dat drumul iar la un moment dat, cineva ratează cu poarta goală. Toți am văzut că el vroia să își bată joc de ocazie, să dea tare ca portarul să se ducă după minge. Șutează, dă în bară, mingea trece peste el iar în imediata secundă vine replica:"Ce aiurea veni mingea pe picior, altfel dădeam gol"
Deci, de ce nu își asumă lucrurile? Toată lumea a văzut cum el vroia să își bată joc de ocazie iar apoi vine cu o replică cât se poate de penibilă. Cu siguranță, dacă altcineva ar fi ratat, ar fi sărit cu gura. Fiți voi înșivă! Tăria de caracter este mult mai respectată decât tentativa de a minți! Ai greșit, asumă-ți greșeala și data viitoare încearcă să o eviți. Un alt exemplu foarte bun, este cu situația țări noastre. Avem ciorditori în Italia dar dacă întrebi un om obișnuit îți va răspunde în felul următor:
"Nu, avem țigani în Italia!"
Acum vin eu, de ce aruncăm vina pe rromi? Atâta timp cât ei au cetățenie ROMÂNĂ, trebuie să ne asumăm acest lucru, chit că vrem chit că nu.
Pe subiectul ăsta cred că s-ar putea scrie cărți... serii chiar! Bine.. se pot scrie cărți pe orice subiect dacă vrei să despici firul în 4 :p!
RăspundețiȘtergerePrima și prima dată avem instinctul de a-i face proști pe cei de mai sus nominalizați de tine la grămadă. Doar că asta am ajuns să cred că nu mai ține de prostie ci de autoeducare, de educație. Nu suntem educați să stăm, suntem educați să alergăm mereu fie într-o parte fie în alta dar niciodată spre nimic concret. Astfel, fiind educați să alergăm și nu să stăm nu știm să ne asumăm greșelile, dar știm să prindem din zbor ceea ce se numește lăudăroșenie de câte ori simțim nevoia, chiar și atunci când nu e cazul.
Încă de la începuturi omul a fost învățat să acționeze în apărarea lui și atacul celuilalt în lupta pentru supraviețuire, astfel instinctul prost strămoșesc este de a încerca să nu ne denigrăm niciodată pe noi ci doar pe ceilalți, să nu ne atacăm pe noi. Noi trebuie să supraviețuim.. ceilalți ducă-se.
Și da, știu că nu e nici bine și nici corect și știu că asta se poate corecta prin autoeducare.
Însă dacă faci un sondaj de opinie câți crezi că ar accepta conștientizând că asta i-ar putea arunca mai rău în lupta pentru supraviețuire de zi cu zi (pentru că deși suntem în secolul 21, lupta pentru supraviețuire din epoca de piatră coexistă cu noi)? Nimeni, pentru că nimeni nu se consideră suficient de deștept în a realiza că ăsta e un lucru bun. Toți ne considerăm prea deștepți.
(sper că ai înțeles ceva din ce am zis și nu te-am aburit pe aici cu un text kilometric :)))
*hat down* păcat că nu pot adăuga smile/emoticon pe blogger ^.^
ȘtergereLasă... HAT DOWN.. e suficient!!
ȘtergereAsta e Romania...nu mai paote fi schimbata deloc
ȘtergereSuntem in Roamania !:)))
RăspundețiȘtergere